Posted by: mihaimuscalu | September 2, 2009

Furnalul timpului


Nu mă găsești nici viu,

nici mort…

Lăsat să-mi fac loc printre rânduri

Fur cât mai mult

și cât mai bine

Din inimile logice

de piatră și de foc.

Pătrund cât pot de-adânc sufletul muribund

Fața nu mă ascultă,

invoc un zeu,

adorm.

văd carnea vie strângând

de gât durerea.

Cânt o odă a tristeții,

un vis deșart, speranța, lumina,

inexistența vocii sacre…

pe pământ.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: