Posted by: mihaimuscalu | August 9, 2009

Metamorfoza


O lamă vrăjită m-a tăiat pe mijlocul sufletului

şi din rana adâncă sentimentele au început să plece

unul după altul…

toată simţirea a ieşit din corpu-mi inert

şi ultima răsuflare

mi-a trimis argintiul duh afară,l-a eliberat.

acum e transparent şi-ntinde o mană-n cap

să-mi mute conştiinţa vieţii efemere

în luciditatea eternă a existenţei…

şi uşor,cu viaţa nouă

plutesc şi

mă ridic la cer.

Advertisements

Responses

  1. ne-a prins si romana aia la ceva :D…parca as citi o poezie de lucian blaga…e frumos!…ps: nu ti-e dor de pery? mie da…

  2. Da, mi-e dor de multe lucruri….si de pery…cateodata….foarte rar 🙂 app. ti-am trimis si un mail


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: