Posted by: mihaimuscalu | June 24, 2009

Natura frumoasă și imprevizibilă


Muzica de pian combinată cu muzica furtunii este de o extraordinară frumusețe. Se completează una pe alta, o notă cu o picătură, un tunet cu un sunet  ”do”, un fulger cu un ”si” prelung. Degetele artistului alunecă pe claviatura care devine o prelungire a corpului său și din reprezentație se naște o armonie perfectă. Un deget nu se poate mișca fără să perceapă nota potrivită, iar inefabilul nu se va releva decât atunci când artistul își va depăși maestrul.

Este seară, aproape de apus și după o zi caniculară se-adună norii deasupra blocurilor și străzilor închise la culoare, triste, stoarse de orice bucurie. Se întrevăd semnele unei furtuni, cerul devine din ce in ce mai întunecat, firele de praf se rostogolesc pe drum fugind din calea vijeliei, frunzele copacilor cântă simfonia vântului, care se transformă într-un arcuș acționându-le ca pe niște corzi ale unei viori imense. Și simt vibrațiile cum mă cuprind, cum sunetul îmi taie respiratia, grandoarea orchestrei copleșește sufletul ce tânjește după o astfel de melodie înălțătoare în fiecare moment, cu fiecare respirație. Oamenii fug nebuni în toate părțile să se adăpostească de furia naturii, de singurul lucru care este viața întruchipată și care i-a făurit pe ei înșiși. Nerecunoscători și mândri întorc spatele spectacolului lumii, jocului de forțe titanice care reprezintă ciclul vieții și al morții. O picătură rece de apă pe față mă măngăie pe obraz și se prelinge pe gât trezindu-mă la viață, apoi din ce în ce mai mulți stropi lovesc asfaltul cu putere, cerându-i parcă să se spargă și să elibereze săracul pămănt de sub robia infertilității, o închisoare de bazalt. Deodată, un fulger relevă ceea ce nu se poate vedea în lumina zilei, un colțișor ascuns, un secret bine păstrat, un gând rău pus aproapelui. Nu te poți da la o parte din calea lui și nici nu-i poți demistifica substanța și fascinantul corp de lumină. Urmează tunetul care cutremură totul și-ti cutreieră corpul celulă cu celulă, revigorând trupul intrat într-o închisoare a monotoniei. Aceste lucruri te fac să-ti dai seama ce ești cu adevărat, pentru că cine ești poți decide numai singur.

Advertisements

Responses

  1. Asculta Yiruma – Kiss The Rain,si deja am cuprins si ploaia si muzica de pian.
    Data viitoare sa scrii un post despre Michael Jackson ca eu si acum sunt in stare de soc:)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: